
În secolul XXI, după cum se știe, suntem confruntaţi practic cu o nouă Realitate, cu o populaţie numeroasă şi resurse puţine, într-o lume extrem de poluată. Schimbările climatice ne afectează deja capacitatea de a produce hrana și numai protejarea mediului (mai ales a biodiversității) ne asigură de facto accesul la apă și hrană (și nu numai).
În Revoluția biologico-informațională din prezent sunt necesare noi abordări conceptuale și aplicative bine întemeiate ale modelului de societate, precum sunt TEORIA ȘI IDEOLOGIA BIOARMONISTĂ.
Acesta este legată de tipologia „Planetei Vii”, de georezia planetară (structura neliniară și funcționalitatea în echilibru dinamic a sistemelor la toate nivelurile), respectiv de analiza fractală și sinteaza integronică a elementelor Vieții complexe și a Viului ecosistemic existente în Realitatea percepută.
Obiectivul studiului urmărește să pună în evidență BIOARMONIZAREA SISTEMICĂ (în primul rând a sistemelor complexe de tipul mediu-economie ce aduc plusvaloare), mecanism ce are ca efect scontat emergența spre „noul” de ordin superior regăsit în structurile și funcționalitatea Societății Cunoașterii.
CONCLUZIILE STUDIULUI
- Este oportun ca aspectele lumii și vieții (BIO) cunoscute azi să fie „redesenate” într-o altă arhitectură, conducând la o nouă teorie de ARMONIZARE a realității percepute, astfel încât printr-o politică bioarmonistă (legislație, organizare, finanțare) să se contureze soluțiile de protejare a mediului și, implicit, de conservare și regenerare a biodiversității.
- Se impune o schimbare de paradigmă și de reconstrucție tehnologică și managerială în secolul XXI, prin răsturnarea piramidei actuale ce are în prim plan economia cu dezechilibrele sistemice cauzate de consumul mare de resurse naturale și sociale (poluare, dizarmonie etc.), astfel încât în noua pirmidă să fie în prim plan mediul natural cu potențialul de bioarmonizare și de susținere a economiei, adică o SUSTENABILITATE BIOARMONIZATĂ în convergență cu resursele naturale și sociale și în relație cu modelul biosferei, având ca efect protejarea Naturii și salvarea și păstrarea biodiversității.
- Prin noile politici de mediu devine necesar ca mediul natural să fie reconsiderat, trecând de la o simplă sursă pentru alimentarea economiei cu resurse, ori ca o arie liberă pentru deversarea tuturor deşeurilor şi reziduurilor activităţii umane, către abordarea ce consideră ecosfera într-o continuă dinamică (georezie planetară), cu necontenite transformări în cadrul unor cicluri naturale, în care fiecare element îşi are rolul său în menţinerea echilibrului dinamic al întregului sistem, dar și a subsistemelor aferente, până la nivel de organizație.
- Ca direcție de acțiune în politicile de mediu se impune convergența și compatibilizarea reală a mediului creat de om cu cel natural, precum şi adoptarea de reglementări care să răspundă cerinţelor dezvoltării sustenabile, a asigurării echilibrului și bioarmonizării societăţii omeneşti, atât din punct de vedere economic (cu trecerea de la eficiență economică la eficacitate sistemică), cât şi cultural sau politic.
Acest material a fost prezentat în cadrul unui workshop, parte a dezbaterilor care au avut loc la Conferința Științifică Internațională organizată de Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”/INCE – Academia Română, cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului. Amănunte, AICI.
Autori:
Romulus Gruia, Liviu Gaceu
Universitatea Transilvania din Brașov