Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop devenea, la 46 de ani, cel mai tânăr membru al Academiei Române din întreaga existenţă de 153 de ani a instituţiei, iar pe 5 aprilie 2019 urmează a sărbători un an de când conduce destinele celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al României.
Revista „Bucovina Forestieră” (indexată în baze de date scientometrice) beneficiază de un dialog cu preşedintele Ioan-Aurel Pop, nu doar din perspectiva împlinirii primului său an de mandat, ci mai ales din dorinţa de a afla părerea istoricului despre patimile trecute, prezente şi – probabil – viitoare ale pădurii românești.
Vă prezentăm câteva fragmente din interviul acordat publicației sucevene: ”La români, pădurea a jucat un rol mult mai important decât la alte popoare. Marele istoric Constantin C. Giurescu a scris pe vremuri o admirabilă istorie a pădurii românești, în care a demonstrat că cea mai mare parte din teritoriul nostru de etnogeneză și de afirmare, de dinainte de Epoca Modernă, a fost acoperit cu păduri. Se știe că inamicii, migratorii și străinii rău intenționați care s-au vânturat prin locurile noastre aveau oroare de pădure, de spațiul închis al pădurii, de capcanele pe care le ascundea pădurea și nu prea se aventurau în păduri. Românii, dimpotrivă, fiind oameni ai locurilor, găseau în pădure adăpost și scut, găseau hrană și rosturi de viețuire și de supraviețuire. Eminescu explică acest lucru în limbajul său artistic, în poezii închinate codrului, iar expresia celebră „tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie…” – pusă în gura marelui domn Mircea cel Bătrân – simbolizează tocmai acest lucru. Istorici reputați au arătat că însăși formarea poporului român și apoi dăinuirea sa la nord de Dunăre, „în aceste locuri de ispititor belșug și de trecere a oștilor”, au fost posibile datorită pădurii, mijlocul principal de conservare a autohtonilor, de adăpostire a lor în fața răutăților. De altminteri, limba română este una dintre cele mai bogate limbi europene în termeni care denumesc pădurea, arborii, locurile și meșteșugurile legate de pădure etc. Dau numai câteva exemple: pădure, codru, dumbravă, arboret, făget, aluniș, brădet, stejăriș, luminiș, poiană, lemnărit etc. Pădurea este, prin urmare, o marcă fundamentală a existenței noastre ca popor”, susține președintele Academiei.
De asemenea, în legătură cu obiectivele care trebuie urmate în perspectiva conservării biodiversității, academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, precizează că ” o diminuare gravă și continuă a biodiversității, cu urmări profunde pentru lumea naturală și pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural și care survin din cauze naturale, dar mai ales umane. Academia Română dispune de structurile necesare de luptă pentru conservarea biodiversității. Una dintre acestea este tocmai Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Academician David Davidescu”, aflat în coordonarea Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kitițescu” (INCE), cu o puternică tradiție în domeniu. Mai recent, s-a creat la Vatra Dornei, printr-un proiect european, Centrul de economie montană CE-MONT, condus cu atâta competență și dăruire de domnul prof. dr. Radu Rey. Centrul funcționează sub egida Academiei Române, tot în cadrul INCE, fiind singurul de acest fel din Sud-Estul Europei. Astfel, Academia Română dispune de forțele științifice necesare pentru conservarea biodiversității și pentru protecția mediului natural. Prin Secția de științe geonomice, prin institutele și centrele menționate mai sus, dar și prin alte forțe ale sale, Academia Română poate elabora planuri judicioase în vederea conservării biodiversității. Mai mult, Academia a făurit astfel de instrumente și în trecut – unele rămase de o actualitate stringentă – și ele au rămas în mare măsură literă moartă. Prin urmare, nu lipsa de planuri este problema, ci lipsa unei politici coerente, constante și eficiente de apărare a mediului, de consolidare a comuniunii omului (a societății umane) cu natura. Forul suprem de consacrare a valorii intelectuale din România nu cere decât să fie consultat și ascultat, pentru că nu face altă politică decât pe aceea a cunoașterii, ghidate de adevăr și puse în serviciul națiunii, al omenirii și al planetei în general”.
Varianta integrală a interviului, realizat de Laurențiu Ciornei, poate fi citită AICI.