În ultimii ani, cum se încălzește vreme în urma ploilor de primavară, mass-media românească este asaltată de acest subiect şi pe bună dreptate, dar este nevoie de o informare mai corectă pe seama acestui subiect, să ne verificăm corpurile cu atenţie şi să acţionăm corespunzător atunci când este cazul.
Există mai multe tipuri de căpuşe, specia Ixodes este incriminată pentru dezvoltarea bolii Lyme, însă și celelalte specii pot fi vector pentru diverse alte infecţii. Riscul îmbolăvirii post-muscatură este însă mic, în ciuda ataşării căpuşei la gazdă. Riscul infecţios creşte în momentul în care hrănirea are loc.
Boala Lyme – când riscăm declanşarea acesteia
Deşi îngrijorarea este enormă, este nevoie de o zi jumătate de ataşare la un organism uman pentru a transmite boala Lyme. ”Căpuşa care transmite Lyme are nevoie de aproximativ 36 de ore de hrănire pentru a fi capabilă de a elimina spirochetele producătoare de boală (prin salivă). Pentru ca cele 36 de ore să aibă loc, e necesar ca persoana care a fost muşcată să nu identifice căpuşa, aceasta să se hrăneasă până devine plină şi să se desprindă. Rar se întâmplă să nu fie gasită în intervalul de timp menţionat” explică un doctor dermatolog.
Testările imediat după muşcătura de căpuşă nu sunt eficiente
Cât de mare este până la urmă riscul odată muşcaţi cu o căpuşă ce poate transmite această boală? Riscul dobândirii bolii în situaţia unei căpuşe identificate şi urmărite, îndepărtate corespunzător, este de 1,4% chiar şi în zonele cunoscute pentru Lyme. În cazul în care am fost muşcaţi de căpuşe, când se poate cere un test de la medic? Nu are rost testarea imediat după muşcătură. Aceasta se poate pozitiva undeva la 2-6 săptămâni după muşcătură, analizele fiind inutile în faza acută.