Planctonul asigură jumătate din oxigenul necesar vieții pe Terra, se arată în cel mai recent și mai complex studiu realizat până acum privind aceste forme de viață. Pentru colectarea probelor, echipa internațională de cercetători a petrecut trei ani și jumătate la bordul goeletei Tara. Cercetătorii au străbătut 87.000 de mile marine (echivalentul a 140.000 de kilometri) și au strâns 210 probe. Proiectul, denumit Tara Ocean Project, a reunit cercetători din 18 institute științifice, informează yibada.com.
Planctonul se află la baza lanțului trofic marin, servind ca hrană pentru multe animale marine, între care și balenele albastre, și totodată, planctonul produce tone de oxigen prin fotosinteză. Chris Bowler, expert în genomică la Departamentul de Biologie al École Normale Supérieure și la National Center for Scientific Research din Franța, a explicat faptul că minusculul plancton reprezintă elementul esențial al “sistemului de susținere a vieții” pe Pământ.
Planctonul conține variate tipuri de organisme marine, cum sunt bacterii, virusuri, plante, larve de pește și animale. “Temperatura este cel mai important factor de mediu determinant pentru compoziția acestor comunități”, a declarat Bowler. Cu ocazia studiului, oamenii de știință au finalizat și proiectul de secvențiere a ADN și au identificat aproximativ 40 de milioane de gene de plancton. Pentru comparație, microbiomul uman din intestine conține aproximativ 10 milioane de gene, a precizat Shinichi Sunagawa de la European Molecular Biology Lab din Heidelberg, Germania, care a participat la redactarea studiului.
De asemenea, oamenii de știință au descoperit că cele mai multe dintre interacțiunile organismelor din plancton sunt relații parazitare, constatându-se o distribuție largă a virușilor. Potrivit oceanografului Jennifer Brum, Universitatea din Arizona, fiecare pahar cu apă de mare conține aproximativ 200 de milioane de viruși. Aceștia infectează în jur de 20 de milioane de bacterii. Oamenii de știință au identificat peste 5.000 de populații de viruși în apele de suprafață ale oceanelor. Cu toate acestea, doar 39 de populații de microorganisme au fost noi tipuri de viruși.
Oamenii sunt pe punctul de a provoca daune fără precedent oceanelor și animalelor care trăiesc în acest mediu, rezultă dintr-o analiză amplă a datelor provenite din sute de surse, realizată de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Santa Barbara din California, informează CNBC.
“E posibil să ne aflăm în pragul unui eveniment major de extincție”, a declarat Douglas J. McCauley, ecologist la Universitatea Santa Barbara din California și unul dintre autorii noii cercetări, care a fost publicată joi în revista Science. Echipa de cercetători a adunat date dintr-o gamă enormă de surse, de la descoperiri de fosile la statistici referitoare la transportul maritim, capturile de pește și mineritul pe fundul mării. În timp ce multe dintre descoperiri existau deja, ele nu au fost niciodată juxtapuse într-un astfel de mod.
Există semne clare deja că oamenii fac rău oceanelor într-un grad semnificativ, au descoperit oamenii de știință. Unele specii oceanice sunt cu siguranță pescuite în mod exagerat, dar daune și mai mari rezultă din pierderea habitatului pe scară largă, fenomen probabil să se accelereze pe măsură ce amprenta umană ajunge mai aproape de aceste habitate grație tehnologiei, au raportat oamenii de știință.
Recifele de corali, de exemplu, au scăzut cu 40% la nivel mondial, în parte ca urmare a schimbărilor climatice generate de încălzirea globală. Unii pești migrează deja în ape mai reci. Alte specii mai puțin norocoase pot să nu fie în stare să găsească medii noi de supraviețuire. În același timp, emisiile de carbon modifică chimia apei de mare, făcând-o mai acidă. Ecosistemele fragile, cum ar fi mangrovele, sunt înlocuite cu fermele piscicole, care sunt proiectate să ofere cea mai mare parte din peștele pe care oamenii îl consumă în termen de 20 de ani. Traulerele au afectat deja 20 de milioane de mile pătrate de ocean.
Operațiunile miniere sunt și ele de natură să transforme oceanele. Contractele pentru minerit pe fundul mării acoperă acum mai bine de 740 kilometri pătrați pe fundul mării. Mineritul pe fundul mării poate distruge ecosisteme unice și introduce poluarea adânc în mare.
Fosilele arată că un număr de specii de animale mari au dispărut când oamenii au ajuns pe continente și insule și că până în prezent mările au fost în mare parte ferite de măcelul la care au fost expuse speciile terestre. În ultimii cinci sute de ani, au fost înregistrate 514 extincții de animale de pe pământ. În schimb, au constatat autorii noului studiu, extincțiile documentate sunt mult mai rare în ocean.
Schimbările climatice și rata alarmantă de extincție a speciilor de animale și plante plasează Terra într-o epocă periculoasă pentru omenire, au anunțat, joi, autorii unui studiu despre impactul oamenilor asupra naturii, potrivit Reuters.Studiul, realizat de o echipă de 18 experți internaționali, are la bază un raport din 2009 despre “limitele planetare” pentru siguranța speciei umane și a tras de asemenea un semnal de alarmă în legătură cu defrișarea pădurilor și poluarea cu azot și fosfor cauzată de îngrășăminte. “Nu cred că am distrus iremediabil planeta, dar suntem pe punctul de a crea o lume mult mai dificilă”, a spus Sarah Cornell, de la Stockholm Resilience Centre, coordonatoarea acestui studiu care se dorește a fi un ghid al felului în care omenirea trebuie să exploateze resursele de pe Terra.
Dintre cele nouă limite analizate, consumul de apă dulce, acidificarea oceanelor și subțierea stratului de ozon sunt considerate că s-ar afla încă în intervale sigure. Altele, inclusiv nivelul de poluare atmosferică, urmează să fie monitorizate și reanalizate cu atenție.
Potrivit acestui raport, schimbările climatice și extincția speciilor reprezintă principalele două motive de îngrijorare. “Fiecare are potențialul, pe cont propriu, de a duce sistemul terestru într-o stare nouă, dacă aceste două limite sunt încălcate considerabil și în mod persistent”, afirmă autorii studiului. Îngrijorări au fost formulate și în privința creșterii concentrației de dioxid de carbon, principalul gaz cu efect de seră, care a ajuns la 397 părți per milion (ppm) în atmosfera terestră, depășind valoarea de 350 ppm, pe care studiul o consideră o limită superioară pentru traiul în condiții de siguranță pe Terra.
Schimbările climatice ar putea provoca o scădere de 18% a producției mondiale de alimente până în 2050, dar investițiile în irigații ar putea reduce pierderile preconizate, se arată într-un studiu publicat recent de Environmental Research Letters, scrie huffingtonpost.com. La nivel global, sistemele de irigare ar trebui să fie extinse cu peste 25% pentru a face față schimbării noilor modele de precipitații. Însă, din cauza faptului că este dificil ca oamenii de știință să creeze scenarii pe termen lung cu privire la zonele ce vor fi atinse major de secetă, majoritatea investițiilor în irigații ar trebui să înceapă deja după 2030. Specialiștii avertizează că sistemele de irigații vor trebui extinse inclusiv în zonele în care, deocamdată, plouă și nu este nevoie de surse suplimentare de apă pentru culturile agricole.
Și în ceea ce privește piețele internaționale de produse alimentare, va fi nevoie de o reorganizare care să aibă în vedere schimbările climatice. Se preconizează că producția agricolă din sudul planetei va fi din ce în ce mai deficitară, în timp ce în unele regiuni nord, terenurile agricole se vor extinde. Potrivit studiului, se așteaptă ca producția de hrană să crească în Europa, în timp ce o mare parte din Africa va rămâne dependentă de importuri. Însă, dacă schimbările climatice sunt gestionate corect, producția de alimente ar putea crește cu 3% până în 2050.