PLANUL DE CERCETARE PENTRU ANUL 2019

elaborat în conformitate cu domeniile strategice şi direcţiile prioritare incluse în „Strategia cercetării ştiinţifice în Academia Română 2014-2020”:

6.2 Valorificarea eficientă a patrimoniului naţional de resurse naturale

Coordonatori: CSI Dr. Alexandru Bogdan, M.c.AR, CSI Dr. Mihai Sabin Muscalu.

  • Biodiversitatea ecosistemelor zootehnice și bioeconomia medical-veterinară, în contextul eco-economic actual și scenarii ecopatologice pentru 2019-2035. La Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”.

Coordonator: Prof. Dr. C.S. I Alexandru T. BOGDAN, m.c. al Academiei Române.

– Colectiv autori: Prof. Dr. Gabriel PREDOI, Prof. Dr. Romulus GRUIA, C.S. III Amalia-Gianina STRĂTEANU, Conf dr. Lavinia UDREA, lector univ. dr. Simona Nicoleta STAN, Asistent I Daniela DOBRE.

  • Biodiversitatea și dimensiunile ei esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă a României. La Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”.

– Coordonator: C.S. I  Prof. Dr. Emilian M. DOBRESCU.

Colectiv autori: C.S. III Dr. Mariana SANDU.

  • Studii privind soluții bioeconomice pentru conservarea și dezvoltarea biodiversităţii zootehnice româneşti în contextul securitățiii alimentare. La Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”.

Coordonator: C.S. I Dr. George Florea TOBĂ,

Colectiv autori: C.S. II  Dr. Marcel Th. PARASCHIVESCU, Dr. Leonard George TOBĂ.

  • Reconstrucţia ecologică şi eco-bio-geo-economică a habitatelor din România şi eco-zone frontaliere poluate antropic din agroecosisteme şi ecosisteme forestiere. La Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”.

Coordonator: C.S. I Dr. Cristina GÂRLEA.

Colectiv autori:C.S. Drd. Laurenţiu CIORNEI, Dr. Mariana PIPIRIGEANU  şi 7 cercetători asociați.

6.22 Dezvoltarea şi crearea de instrumente de lucru – dicţionare, baze de date, arhive. Pomovarea, diseminarea şi valorificarea rezultatelor cercetărilor institutelor din reţeaua INCE. Coordonator: CSI Dr. Valeriu Ioan – Franc.

  • Arhiva științifică și tehnică, digitalizată, a Centrului de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”. La Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”.

Coordonatori: Prof. Dr. C.S. I Alexandru T. BOGDAN, m.c. al Academiei Române, C.S. I  Prof. Dr. Emilian M. DOBRESCU, C.S. I Dr. George Florea TOBĂ.

Programe/Proiecte naţionale fundamentale sau prioritare la care CSCBA „Acad.David Davidescu” a avut rezultate deosebite:

1.Programul PN II – Capacităţi (ANCS); Modul III Program bilateral România – Ungaria; Contract nr. CB 11 / 30.05.2008: “Realizarea unei baze de date comune și colectii de ADN pentru conservarea biodiversității animalelor de fermă” – beneficiar I.N.C.E., responsabil CSCBA – CŞI dr. Iudith Ipate.
Perioada de implementare: 2008-2009.

2. Proiectul: Conservarea bio şi geo-diversității, ca suport al dezvoltării durabile şi al creşterii economice şi sociale a zonei Ţara Haţegului Retezat, Contract RO 0023 (RO-00056 MF SEE Norway Grants) – beneficiar Academia Română, partener CSCBA, responsabil CSCBA – prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan, m.c. al Academiei Române.
Perioada de implementare: 2009-2010.

3. Proiectul POSDRU: ”Şcoală Postdoctorală pentru biodiversitate zootehnică şi biotehnologii alimentare pe baza ecoeconomiei şi bioeconomiei necesare ecosanigenezei”- ID 63258, 2010-2913; beneficiar INCE, coordonator științific CSCBA (manager de proiect): prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan, m.c. al Academiei Române.
Perioada de implementare: 2010-2013.

4. Proiectul POSDRU: Burse doctorale de pregătire ecoeconomică şi bioeconomică complexă pentru siguranţa şi securitatea alimentelor şi furajelor din ecosisteme antropice”, Contract POSDRU/CPP107/DMI 1.5/S/77082, beneficiar INCE, coordonator științific CSCBA (manager proiect): CŞI dr. Iudith Ipate.
Perioada de implementare: 2010-2013.

5. Proiect bilateral România –Italia: „Tropospheric ozone effects on foreste growth and diversity – TROZGRODIV” ; beneficiar Academia Română, derulat de CSCBA în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetăre-Dezvolatre în Silvicultură „Marin Drăcea”. (INCDS). Manager de proiect: CŞ I dr. Ovidiu Badea.
Perioada de implementare: 2014-2016 cu prelungire pentru 2017-2019.

Alte proiecte în care au participat cercetători din CSCBA „Acad.David Davidescu”:

  • Proiect ILUSTRO 2013 -2016, competiție ROSA „Integrated landslide detection system using ground and space-borne monitoring techniques in Romania”, CŞ dr. Cristina Gârlea.
  • Proiect REFLECT 2013-2018 competiție ROSA„ Low Cost REFLECTing Targets Array for Spaceborne Monitoring of Natural Slopes and Embankments” , CŞ I dr. Cristina Gârlea.
  • Proiect “Cultura dezvoltarii durabile” ED1 – Conferinţă internatională, INCE-CEMONT, contractul nr.949/12.10.2018 , CŞ I dr. Cristina Gârlea, CS drd. Laurențiu Ciornei.

IDEI PROIECTE LIFE +

Strategia combaterii speciilor  invazive din ariile naturale  protejate-2020-2030

Autor: Maria Magdalena Payer

  • Managementul speciilor invazive din ariile naturale protejate la nivel național

Speciile invazive sunt definite în linii mari ca fiind speciile a căror introducere şi/sau extindere poate reprezenta o ameninţare la adresa diversităţii biologice sau poate avea alte consecinţe neprevăzute (Richardson et al. 2000).

Convenţia privind Diversitatea Biologică defineşte o specie alogenă ca fiind „o specie, subspecie sau un taxon inferior, introdus în afara răspândirii sale naturale din trecut sau prezent, incluzând orice parte, gameţi, seminţe, ouă sau mijloace de răspândire a acestor specii, care pot supravieţui şi se pot reproduce ulterior”, în timp ce o specie alogenă invazivă este „o specie alogenă a cărei introducere şi/sau răspândire ameninţă diversitatea biologică”.

Principalele căi de introducere şi transportare a speciilor invazive sunt asociate direct sau indirect cu activităţile antropice. Expansiunea rapida a comerţului şi a activităţilor de transport dupa Revoluţia din 1989 au sporit posibilităţile de introducere ale acestor specii, iar presiunile asupra mediului, precum abandonarea terenurilor, folosinţa intensivă a păşunilor, defrişarea pădurilor, modificarea regimului perturbaţiilor şi degradarea crescândă a habitatelor sunt elemente care facilitează instalarea şi răspândirea acestor specii. Principalele căi de transport a speciilor invazive sunt drumurile şi căile ferate, iar dintre cele naturale zonele aluviale, deoarece aceste elemente geografice sunt lineare şi sunt afectate de perturbaţii naturale (fluctuarea nivelului de apă) sau antropice (constucţii, terenuri agricole, drumuri, depozite de gunoaie etc.).

În concluzie, situaţia actuală în România poate fi caracterizată prin:

  • un grad redus de conştientizare al opiniei publice şi în consecinţă o opoziţie a societăţii civile la intervenţiile administraţiei guvernamentale;
  • grad extrem de redus de accesibilitate a informaţiilor ştiinţifice, mai ales în legatură cu identificarea speciilor, analiza de risc, etc;
  • absenţa unei abordări prioritare a acţiunilor privind controlul speciilor invazive;
  • introducere nestanjenită a speciilor invazive – adesea pe calea poştei – ca şi măsuri inadecvate de inspecţie şi carantină;
  • capacitate de monitorizare inadecvată;
  • lipsa unor măsuri de urgenţă efective;
  • legislaţie depaşită sau inadecvată;
  • slabă coordonare între agenţiile guvernamentale, autorităţile locale şi comunităţile locale.

În ultimii ani, speciile străine invazive au devenit o problemă tot mai mare, la nivel mondial. Pe lângă intensificarea şi globalizarea activităţilor umane de tipul schimburilor comerciale (pe cale acvatică sau terestră) şi turismului, schimbările climatice favorizează şi mai mult pătrunderea şi dezvoltarea speciilor străine invazive în noi teritorii.

Speciile străine sunt reprezentate de speciile de plante sau animale dintr-o zonă, a căror prezenţă acolo se datorează introducerii intenţionate sau accidentale, ca urmare a activităţii omului. Acestea se mai numesc specii exotice, adventive sau non-native. Speciile pot fi, astfel, străine pentru un continent, o insulă, sau bioregiune.

2) Elaborarea metodelor/metodologiilor de limitare, control şi eradicare a speciilor invazive / Elaborarea indicatorilor pentru monitorizarea impactului speciilor invazive/

Baza de date , cartare si cartografiere

3) Strategia combaterii speciilor  invazive din ariile naturale  protejate-2020-2030

COMBATEREA SPECIILOR ALOGENE INVAZIVE Speciile alogene invazive (IAS) reprezintă o amenințare semnificativă la adresa biodiversității din UE și este probabil ca această amenințare să devină din ce în ce mai serioasă dacă nu se iau măsuri hotărâte la toate nivelurile pentru a controla introducerea și stabilirea acestor specii și pentru a rezolva problemele legate de cele introduse deja23. În fiecare an, în UE, speciile alogene invazive provoacă daune în valoare de aproximativ 12,5 miliarde EUR. Deși problemele puse de IAS sunt comune multor state membre, cu excepția legislației privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, în prezent nu există la nivelul UE o politică specifică și cuprinzătoare care să trateze aceste probleme. Strategia își propune să acopere acest gol printr-un instrument legislativ UE specific, care ar putea să se ocupe de problemele nerezolvate legate printre altele de căile de introducere a IAS, de depistarea și reacția rapidă, precum și de ținerea sub control și gestionarea IAS.

 Cf : Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru Conservarea Biodiversităţii 2013 – 2020Pentru îndeplinirea dezideratelor privind conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor sale urmare a analizei contextului general de la nivel naţional şi a ameninţărilor la adresa biodiversităţii, pentru asigurarea conservării „in-situ” şi „ex-situ” şi pentru împărţirea echitabilă a benficiilor utilizării resurselor genetice, au fost stabilite următoarele 10 obiective strategice:

  1. Dezvoltarea cadrului legal şi instituţional general şi asigurarea resurselor financiare
  2. Asigurarea coerenţei şi a managementului eficient al reţelei naţionale de arii naturale protejate
  3. Asigurarea unei stări favorabile de conservare pentru speciile sălbatice protejate
  4. Utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice
  5. Conservarea ex-situ
  6. Controlul speciilor invazive
  7. Accesul la resursele genetice şi împărţirea echitabilă a beneficiilor ce decurg din utilizarea acestora
  8. Susţinerea şi promovarea cunoştinţelor, inovaţiilor şi practicilor tradiţionale
  9. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi promovarea transferului de tehnologie

Comunicarea, educarea şi conştientizarea publicului

Suprafaţa ariilor naturale protejate de interes naţional, raportată la suprafaţa ţării, este de 7% (1.663.360 ha), iar suprafaţa totală a siturilor Natura 2000, raportată la suprafaţa ţării, este de 22,68% (5.406.000 ha).

Siturile de importanţă comunitară propuse de România au fost selectate în baza evaluării la nivel naţional a importanţei relative a acestora pentru fiecare habitat natural de tipul celor din anexa nr. 2 şi pentru fiecare specie din anexa nr. 3 a OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011. Pentru aprobarea acestora de către CE, în iunie 2008 au avut loc seminariile biogeografice unde au fost analizate siturile propuse de România şi Bulgaria pentru fiecare regiune biogeografică.

Speciile alohtone reprezintă speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare directă sau indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască.

Pentru a deveni invazivă o specie alohtonă trebuie să se naturalizeze, adică odată pătrunsă pe teritoriul naţional în ecosisteme naturale reuşeşte să se reproducă şi prin creşterea efectivelor populaţionale în sistem concurenţial poate elimina anumite specii autohtone (native) şi poate produce diferite pagube economice.

Nu reprezintă pericol de a deveni invazivi, indivizii care s-au aclimatizat (au reuşit să supravieţuiască în noile condiţii de biotop), dar care nu au capacitatea de a se reproduce pe cale naturală.

La nivel naţional nu există o evidenţă clară a numărului de specii alohtone, invazive, singura centralizare a datelor şi informaţiilor legate de acestea realizându-se in baza de date europeană Inventarul Distribuţiei Speciilor Invazive din Europa (Delivering Alien Invasive Species Inventories for Europe – DAISIE), de către cercetători, în mod benevol. Conform datelor din această bază de date numărul speciilor invazive pe diferite grupe taxonomice este următorul: (18 specii de fungi, 3 chromista, 2 specii de briofite, 275 specii de plante vasculare, 7 specii de aranee, 2 specii de artropode, 132 specii de insecte, 2 specii de păsări, 7 specii de mamifere şi 1 specie de reptile). În 2006 a fost elaborată lista celor mai invazive specii alohtone ce ameninţă biodiversitatea Europei. Ea cuprinde 165 de specii, cele mai multe fiind plante vasculare (39), peşti (20), crustacee (14) şi moluşte (13). Este necesară evaluarea numărului de specii cuprinse în această listă prezente în diferitele ecosisteme din România.

La nivel naţional au fost realizate o serie de programe de cercetare dintre care amintim Sistemul de Monitorizare şi Detectare Rapidă a Speciilor Invazive (Proiect CNCSIS 33379/2004) şi Identificarea plantelor străine invazive şi potenţial invazive din România şi evaluarea impactului asupra habitatelor naturale şi seminaturale în vederea iniţierii măsurilor de prevenire şi control (Proiect CNCSIS 1107/33379/2004). În  2007 existau pe teritoriul României un număr de 435 specii de plante dintre care 96 au fost introduse deliberat ca specii decorative (Anastasiu & al., 2004). Numărul este subestimat deoarece la nivel naţional nu s-a realizat un studiu exhaustiv.

Deşi la nivel european Institutul European pentru Politici de Mediu (Institute for European Environmental Policy – IEEP) asigură suportul tehnic pentru Strategia Europeană în ceea ce priveşte speciile invazive, în raportul elaborat în august 2009 România nu şi-a actualizat datele, iar în tabelul legat de informaţiile despre evoluţia speciilor cu impact demonstrat (asupra mediului, social şi economic) lipsesc datele.

Nu există o strategie la nivel naţional pentru speciile invazive, iar în ceea ce priveşte deţinerea şi comercializarea speciilor cu caracter invaziv la nivel naţional nu există un cadru legislativ şi politici pentru a controla deţinerea şi comercializarea.

În raportul “Opţiuni politice pentru minimizarea impactului negativ al speciilor invazive asupra biodiversităţii din Europa şi UE” elaborat de IEEP în decembrie 2008 s-a raportat că pentru control şi eradicare există cadru legislativ, numai că este deficitar (tab.4.5).

Tabel 4.5 Situaţia reglementărilor din SM pentru controlul speciilor invazive

Țara Import/ export  Deţinere/ comercializare Introducere Control/

eradicare

Strategia IAS
România da Nu există da da Nu există

În România, cu puţine excepţii fenomenul de invazie a speciilor alohtone a fost de cele mai multe ori ignorat atât de comunitatea ştiinţifică în ansamblu, cât şi de factorii cu putere de decizie. În literatura de specialitate au fost menţionate sporadic unele specii noi apărute în biota autohtonă, dar aceste articole nu au fost urmate, decât în puţine cazuri, de studii ecologice ample care să arate cum s-a realizat aclimatizarea şi naturalizarea acestor specii.

În privinţa speciilor alohtone, legislaţia românească este încă la început. Există, totuşi bazele pentru includerea acestui fenomen într-un cadru legislativ adecvat, baze create prin ratificarea unor tratate sau acorduri internaţionale, dar şi prin unele reglementări interne. În anul 2009 a fost adoptat Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009  privind introducerea de specii alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,cu modificările şi completările ulterioare.

Obiective operaţionale pentru controlul speciilor invazive

  1. Prevenirea introducerii intenţionate şi neintenţionate de specii alohtone;
  2. Detectarea rapidă şi identificarea noilor posibili invadatori înainte de pătrunderea pe teritoriul naţional;
  3. Răspunsul rapid la pătrunderea speciilor alohtone invazive;

Activități

Act.1  Evaluarea datelor existente despre speciile invazive  in contexul ariilor naturale protejate   cf planului de actiune MM 2020 Realizarea unei liste naţionale a speciilor invazive, Realizarea şi alimentarea unui registru şi a unei baze de date privind speciile alohtone, Realizarea hărţilor de distribuţie a speciilor invazive din ariile naturale protejate  la nivel national /  Elaborarea şi adoptarea normelor tehnice privind introducerea şi controlul  speciilor alohtone provenite din arealele de origine limitrofe şi/sau exotice Evaluarea riscurilor pe care speciile invazive le au asupra celor autohtone în vederea identificării şi prioritizării opţiunilor de management a acestora

Act. 2  Elaborarea managementului  speciilor invazive  din ariile naturale  protejate la nivel national in coroborare cu rezultatele  altor proiecte de cercetare

Act.3 Elaborarea metodelor/metodologiilor de limitare, control şi eradicare a speciilor invazive / Elaborarea indicatorilor pentru monitorizarea impactului speciilor invazive/   Baza de date , cartare si cartografiere.

Act. 4 Elaborarea  strategiei nationale privind  combaterea speciilor  invazive din ariile naturale  naturale  protejate-2020-2030

Act.5 Monitorizare

Act.6 Indicatori

Act.7  Rezultate

Act.8 Sustenabilitate

Proiect Life  nr 2 

Studiu la nivel naţional care să identifice zonele în care trebuie interzisă construcţia de hidrocentrale, din cauza impactului major asupra biodiversităţii.

Proiect  Life nr 3

Studiu la nivel naţional care să identifice zonele în care să fie interzisă dezvoltarea de parcuri eoliene, din cauza impactului major asupra biodiversităţii.

Proiect Life nr 4

Crearea a 5 centre speciale pentru preluarea speciilor sălbatice confiscate, pe baza unui studiu de fezabilitate care să stabilească locaţiile şi structura acestora

Realizarea şi actualizarea Listelor şi Cărţilor Roşii naţionale a speciilor sălbatice de floră şi faună/ Adoptarea printr-un instrument juridic a Listelor Roşii naţionale a speciilor sălbatice de floră şi faună/ Stabilirea unor mecanisme legale prin care repatrierea speciilor confiscate şi costurile de întreţinere a acestora până la momentul repatrierii să fie suportate de către contravenienţi/ infractori.

POIM

Analiza coerenţei reţelei de arii naturale protejate, inclusiv a coridoarelor ecologice.

Cercetare

Realizarea unei bănci genetice ale speciilor din Lista roșie.

Proiectul Sistem Naţional de Economisire pentru Biodiversitate (SNEB)

Autor: Dr. Lucian Ciuchiță-cercetător asociat CSCBA

1) Obiective: a) conștientizarea comportamentului de economisire al adulților pentru obținerea de efecte benefice în domeniul vast al biodiversității; b) crearea și implementarea unui sistem național de economisire; c) folosirea transparentă a banilor respectivi de către sistemul privat sau statul care implementează proiectul. Perioada de desfășurare este de 2 ani de la obținerea finanțării. În primul an se creează sistemul și se experimentează funcționarea acestuia. În al doilea an se generalizează aplicarea sistemului de către banca/instituția care-l va promova nivel național, sau, după caz, la nivel european/internațional.
2) Echipa de lucru: 3-5 membri, din care fac parte managerul de proiect și specialiști în comunicare și modelare.
3) Conținut:
Etapa A – prin mijloace specifice de comunicare sistemul este prezentat având în vedere obiectivele, etapele și finalitatea implementării lui. Se prezintă căile și metodele pentru atragerea populației în proiect, precum și analiza evoluției, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Se fac simulări/prognoze asupra evoluției pe termen scurt, mediu și lung.
Etapa B – modelele elaborate în etapa A sunt prezentate publicului larg, deponenților persoane fizice și juridice, clienților băncii/instituției care implementează proiectul. Se cuantifică potențialul teoretic și practic de implementare a proiectului.
Etapa C – implementarea propriu-zisă și rezultatele obținute; se aplică eventuale corecții pentru eficientizarea proiectului.
4) Concluzii: se au în vedere: 1) cetățenii, familiile, grupurile de indivizi, instituțiile care economisesc pentru sporirea calitativă și cantitativă a biodiversității; 2) se au în vedere sumele maxime (15-3% din total venituri) care pot fi economisite săptămânal, lunar sau anual; 3) sumele economisite trebuie să fie oricând la dispoziția deponenților. Pe cele trei etape (A,B,C) se elaborează concluzii caracteristice. Cetățenii trebuie educați să economisească un procent cât mai mare din veniturile proprii. Instituția care derulează proiectul să-l extindă la nivel național/european/internațional. Să fie urmărită în permanență importanța primordială a biodiversității: cu sumele economisite se urmărește stimularea dezvoltării durabile, prin protejarea naturii. Iar oamenii care economisesc obțin în timp comportamente sociale specifice, favorabile apărării biodiversității.