De-a lungul timpului, fermierii au remarcat faptul că anumite rase de bovine dau cantităţi mai mari de lapte.
Domesticirea bovinelor s-a dovedit a fi un pas important al evoluţiei civilizaţiei umane, acestea putând fi folosite la muncile agricole, ca sursă de carne şi lapte. În lume există aproximativ 800 de rase de bovine, dar nu toate sunt considerate bune producătoare de lapte. În mod evident, hrana şi factorii de mediu joacă un rol important în determinarea cantităţii de lapte pe care o văcuţă o produce, dar, după cum vedem din acest top propus de către ABLTechnology, există şi o serie de rase care, de-a lungul timpului, prin reproducerea selectivă au ajuns să fie „specializate” pentru acest scop.
1. Rasa Holstein
Această rasă de văcuţe este cunoscută sub mai multe nume, în funcţie de ţara în care acestea sunt crescute. Totuşi, în ceea ce priveşte producţia de lapte, acestea sunt considerate unele dintre cele mai bune exemplare din lume, în medie, de-a lungul celor celor 365 zile de lactaţie, în condiţii ideale de hrană şi mediu înconjurător, aceste văcuţe produc 32.740 de litri de lapte anual.
2. Rasa Roşie norvegiană
Această a fost recunoscută oficial începând cu anul 1935 şi până în anul 1970, datorită încrucişărilor a devenit rasa principală din fermele specializate pe producerea laptelui din Norvegia. Statisticile oficiale arată că aceste văcuţe pot produce peste 10.000 de litri de lapte anual.
3. Rasa Kastroma
Această rasă de văcuţe a fost recunoscută oficial în secolul XX în Rusia, fiind rezultatul încrucişărilor mai multor rase locale. Experţii explică faptul că văcuţele Kastroma sunt considerate bune producătoare de lapte, dar şi o rasă care poate fi crescută pentru carnea sa. În ceea ce priveşte producţie de lapte, aceste văcuţe pot oferi 6-8.000 de litri de lapte anual; în cazul exploatării intensive această cantitate se poate ridica la 10.000 de litri.
4. Rasa de bovine elveţiene brune
Această rasă îşi are originile în Munţii Alpi şi a fost selectată de-a lungul timpului doar pentru capacitatea de a produce lapte; de-a lungul timpului, fermieri din întreaga lume au creat rase noi folosind materialul genetic al acestor văcuţe. În medie, aceste vaci produc peste 9.000 de litri de lapte anual, în mod evident, condiţiile în care acestea sunt crescute joacă un rol important asupra producţiei.
5. Rasa suedeză de bovine roşii
Această rasă de talie medie a fost selectată de-a lungul timpului pentru cantitate de lapte pe care o produce, pentru încrucişarea cu alte rase, dar şi pentru capacitatea de a naşte viţei fără mari complicaţii. În medie, aceste văcuţe produc anual în jur de 8.000 de litri de lapte.
6. Rasa Ayrshire
Aceste văcuţe sunt cunoscute şi sub numele de rasa Dunlop şi pot atinge o greutate medie de 600 de kilograme, în cazul femelelor. Acestea putând să producă, în medie, 7.800 de litri de lapte.
7. Rasa Angeln
Această rasă de văcuţe este recunoscută pentru conţinutul ridicat de grăsimi din laptele pe care îl oferă, din această cauză, acesta este cerut de fabricile de lactate şi ajunge cu uşurinţă în supermarketuri. Fermierii explică faptul că această rasă de vaci oferă, în medie, 7.500 de litri de lapte anual.
8. Rasa Guernsey
Aceste văcuţe sunt recunoscute pentru conţinutul ridicat de grăsimi şi proteine din lapte, care, datorită conţinutului ridicat de beta-caroten, are o culoare un pic portocalie. Văcuţele din această rasă carea produc lapte pot cântări 450-500 de kilograme şi pot produce anual până la 7.300 de litri de lapte.
9. Rasa Shorthorn
Această rasă este uşor de identificat datorită blănii roşii cu pete albe; în medie acestea pot avea 600-700 de kilograme şi pot produce puțin peste 7.000 de kilograme de lapte.
10. Rasa Pie Rouge des Plaines
Această rasă îşi are originea în Franţa şi a fost creată în anii 1970 prin încrucişarea rasei tradiţionale Armorican din Bretania cu rasa olandeză Meuse-Rhine-Yssel şi cu rasa germană Deutsche Rotbunte. Văcuţele rezultate din aceste încrucişări pot atinge o greutate de aproape 700 de kilograme şi pot produce, în medie, 7.000 de litri de lapte.
La acest articol au contribuit C.S. I dr. med. vet. George Florea Tobă și C.S. II dr. ing. Marcel Th. Paraschivescu.