Oamenii care nu ascultă îndrumările specialiștilor pentru a păstra distanța în timpul actualei pandemii de COVID-19 ar putea lua lecții de la liliecii vampiri.
Pandemia de coronavirus a readus în discuție, anul acesta, faptul că liliecii sunt rezervoare pentru mulți agenți patogeni care ajung apoi la oameni, deși încă sunt dezbateri legate de cât de diferiți sunt.
Un motiv este sistemul imunitar sofisticat al liliecilor care le permite să fie purtători, dar să nu fie grav afectați de boli care sunt letale pentru oameni. Cu toate acestea, cercetările doctorului Simon Ripperger, de la Universitatea de Stat din Ohio, sugerează că în momentul în care liliecii se îmbolnăvesc se comportă într-un mod mai responsabil din punct de vedere social decât mulți dintre noi.
Oamenii de știință au observat că liliecii bolnavi din captivitate au menținut o anumită distanță între ei și ceilalți reprezentanți ai speciei care nu se îmbolnăviseră.
Liliecii injectați cu lipopolizaharide s-au izolat
Ripperger și colegii lui au vrut să vadă dacă și în sălbăticie liliecii vampiri se comportă la fel, dar nu au dorit să infecteze liliecii cu o boală transmisibilă. În primul rând, acest lucru ar reprezenta o amenințare pentru supraviețuirea unei colonii. Un al doilea motiv a fost că agentul infecțios specific ar putea denatura rezultatele cercetării.
În schimb, echipa lui Ripperger a capturat 41 de lilieci vampiri adulți, eliberând apoi șapte femele însărcinate. Jumătate dintre cei rămași (34) au fost injectați cu lipopolizaharide, substanțe chimice care provoacă un răspuns al sistemului imunitar similar cu multe boli. Restul a primit o soluție salină. Toți au fost echipați cu senzori care le-a măsurat apropierea față de ceilalți lilieci vampiri.
Toți liliecii trăiau într-o cavitate mare dintr-un singur copac. Trei dintre ei au reușit să scape de senzorul de monitorizare, astfel că au fost urmăriți în final numai 31 de lilieci. Senzorii au arătat că liliecii vampiri cărora li s-a administrat lipopolizaharide s-au izolat în spațiul limitat și au avut cu mai puțin de patru apropieri la o distanță mai mică de 50 de centimetri într-o perioadă de șase ore comparativ cu liliecii care au primit doar soluiție salină, potrivit IFL Science.
Odată ce lipopolizaharida a dispărut, liliecii afectați au revenit încet la nivelurile normale de interacțiune cu restul coloniei.
Liliecii vampiri nu creează „zone de carantină”
„Senzorii ne-au oferit o privire interesantă despre cum liliecii vampiri și-au schimbat comportamentul social de la oră la oră și chiar de la minut la minut pe parcursul zilei și nopții, chiar și în timp ce stăteau ascunși în întunericul din interiorul copacului”, a spus Ripperger.
Autorii studiului notează că liliecii vampiri nu au creat un fel de zonă de carantină în care toți indivizii bolnavi erau izolați, cei cărora li s-a administrat lipopolizaharida erau chiar mai puțin susceptibili de a se apropia între ei față de liliecii sănătoși. În schimb, liliecii care se simțeau bolnavi doar au stat singuri, reducând riscul transmiterii, afirmă autorii cercetării.
De pe urma unor astfel de comportamente beneficiază în mod clar colonia, dar nu neapărat liliacul vampir bolnav, cel puțin nu în mod direct.

Sursa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *