Distrugerea umană a ecosistemelor naturale crește numărul de șoareci, lilieci și alte animale care găzduiesc boli ce pot duce la pandemii precum cea de coronavirus, arată o nouă analiză.
Cercetătorii au analizat aproape 7.000 de comunități de animale de pe șase continente și au descoperit că transformarea locurilor sălbatice în terenuri agricole sau așezări umane duc în general la dispariția speciilor mai mari de animale. Analiza a dezvăluit că distrugerea beneficiază creaturile mai mici și care se pot adapta mai ușor, dar care pot răspândi patogenii care pot infecta oamenii.
Analiza a mai descoperit că populațiile de animale care sunt gazde pentru boli zoonotice sunt cu 2,5 mai mari în zonele degradate, iar proporția acestor specii de animale a crescut cu până la 70% față de cele din ecosistemele care nu au fost perturbate.
Populațiile umane sunt tot mai des afectate de boli care provin de la animale sălbatice, precum HIV, Zika, SARS și Nipah. De la începutul pandemiei de coronavirus, Națiunile Unite și Organizația Mondială a Sănătății au avertizat că lumea trebuie să gestioneze cauza acestor epidemii, anume distrugerea naturii, nu doar simptomele medicale și economice.
În iunie, experții au spus că pandemia de COVID-19 a fost un „semnal SOS pentru omenire”, în timp ce în aprilie experți de renume în biodiversitate au spus că și mai multe epidemii de boli mortale se vor produce dacă natura nu este protejată.
Noua analiză este prima care arată cum demolarea locurilor sălbatice, pe măsură ce populația și consumul global cresc, duce la schimbări în populațiile animale care crescu riscul epidemiilor. Cercetările demonstrează că supravegherea bolilor și resursele medicale pot fi mobilizate în acele zone în care natura este distrusă, au mai spus oamenii de știință.
„Pe măsură ce oamenii transformă o pădure într-un teren agricol, ceea ce fac, de fapt, este că devin mult mai vulnerabili la contactul cu un animal purtător de boli”, a explicat David Redding, unul dintre autorii analizei publicate în jurnalul Nature.