A șaptesprezecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică, desfășurată la Erevan între 19 și 31 octombrie 2026, a făcut prima evaluare globală a Cadrului Kunming-Montreal, adoptat în 2022 cu termen în 2030. Concluzia oficială notează „cu profundă îngrijorare” că țintele nu vor fi atinse fără o accelerare a acțiunii. Distanța dintre strategiile adoptate și rezultatele obținute trece, în bună măsură, prin felul în care lumea își produce hrana.
Ce s-a promis și ce s-a realizat
Cadrul Kunming-Montreal la evaluarea de la jumătatea drumului
| Angajament | Termen | Situația la COP17 |
| Cele 23 de ținte globale | 2030 | Întârzieri la 22 dintre ele |
| Strategii naționale (NBSAP) actualizate | COP16, 2024 | Publicate la timp de 45% dintre state |
| Finanțare internațională de cel puțin 20 mld. dolari pe an | 2025 | Neatinsă |
| Identificarea subvențiilor dăunătoare biodiversității | 2025 | Ratată de 84% dintre state |
| Reducerea subvențiilor dăunătoare cu cel puțin 500 mld. dolari pe an | 2030 | Estimate la circa 1.800 mld. dolari pe an |
Surse: CBD, evaluarea globală adoptată la COP17, și Carbon Brief, „COP17: Key outcomes agreed at the UN biodiversity conference in Yerevan”, noiembrie 2026.
Ogorul, pădurea și pescăria, în centrul țintelor ratate
Analiza FAO asupra strategiilor naționale de biodiversitate, prezentată la Erevan, arată că sistemele agroalimentare privesc 63% dintre obiectivele naționale și 36% dintre acțiunile analizate, regăsindu-se în toate cele 23 de ținte ale Cadrului Kunming-Montreal. Agricultura, silvicultura, pescuitul și acvacultura au ieșit, astfel, de la periferia politicilor de conservare, pentru că producția de hrană folosește solul, apa, polenizatorii și diversitatea genetică, pe care practicile agricole le pot conserva sau degrada.
Intervenția lui Godfrey Magwenzi a continuat ideea în sens invers, arătând că biodiversitatea nu are viitor fără transformarea sistemelor agroalimentare. Formularea recunoaște că protecția naturii se decide în bună parte pe terenurile agricole și în pescării, adică în sectoarele care primesc o parte importantă din subvențiile publice ale lumii, inclusiv din cele considerate dăunătoare biodiversității.
Banii mobilizați și banii care lipsesc
În 2025, FAO a sprijinit peste 65 de state să își actualizeze și să își aplice strategiile de biodiversitate, iar prin Inițiativa Agri-NBSAPs lucrează sau plănuiește activități în 13 țări, cu aproximativ 13,7 milioane de dolari mobilizați. Prin programele susținute de FAO, 91 de țări au accesat peste 645 de milioane de dolari granturi de la Fondul Global de Mediu și 4,34 miliarde de dolari cofinanțare, la care se adaugă Programul Integrat pentru Sisteme Alimentare, cu granturi de peste 280 de milioane de dolari în 32 de țări.
Ținta de 200 de miliarde de dolari pe an până în 2030, din toate sursele, și subvențiile dăunătoare, estimate la 1.800 de miliarde de dolari anual, fac ca aceste sume să pară modeste, iar finanțarea produce efecte numai prin programe operaționale, prin coerența dintre politica agricolă și cea de mediu și prin indicatori care măsoară starea biodiversității, iar evaluarea de la Erevan a arătat că tocmai aceste verigi lipsesc în multe state.
Strategii adoptate, rezultate amânate
Cele 196 de părți la Convenție au participat la procesul de planificare într-o măsură fără precedent, însă ritmul aplicării rămâne insuficient pentru 2030. Includerea biodiversității în strategiile naționale nu garantează integrarea ei în deciziile economice, în politicile agricole și în mecanismele de finanțare, iar eficacitatea angajamentelor internaționale se poate judeca doar prin resursele mobilizate, coerența politicilor sectoriale și schimbările măsurabile în starea naturii. Cu patru ani rămași până la termen, statele au de demonstrat că strategiile scrise pentru Kunming-Montreal ajung în câmp, în pădure și în pescării.
Ce rămâne de urmărit până în 2030
- Câte state, inclusiv România, își publică strategiile de biodiversitate actualizate și le leagă de planurile strategice pentru agricultură.
- Câte state identifică și reformează subvențiile agricole și piscicole care dăunează biodiversității, așa cum cere ținta 18.
- Dacă statele dezvoltate recuperează întârzierea față de finanțarea internațională promisă pentru 2025.
- Ce indicatori măsoară efectul politicilor asupra solului, polenizatorilor și diversității genetice a culturilor și raselor locale.
Referințe:
– FAO, „COP17: FAO calls for faster biodiversity action through agrifood systems”, 3 noiembrie 2026. https://www.fao.org/newsroom/detail/cop-fao-calls-for-faster-biodiversity-action-through-agrifood-systems/en
– Convenția privind diversitatea biologică, Conferința ONU privind biodiversitatea 2026, Erevan. https://www.cbd.int/conferences/2026