Dezastre și crime ecologice în Lume

• Descoperită în anul 1997, având de două ori mărimea statului american Texasși etichetată a fi „un continent sinistru al secolului 21”, Marea insulă de gunoaie din Pacific (Great Pacific Garbage Patch) este o zonă de acumulare a unei multitudini de deșeuri de plastic (PET, plase de pescuit din nylon(plastic), obiecte plutitoare, plastic mărunțit etc.) care constituie o sursă majoră de poluare în lanțul trofic al viețuitoarelor din oceanul Pacificcu afectarea zonelor de pescuit.
• Peste un milion şi jumătate de litri de ţiţei neprelucrat s–au scurs în Port Arthur (Statele Unite), în urma ciocnirii dintre un petrolier şi o barjă. http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2010/01/port-arthur-sua.jpg
• Po, cel mai mare fluviu al Italiei, a fost poluat grav de cel puţin 1.000 de metri cubi de petrol după ce vanele depozitului fostei rafinării Lonbardi Petroli din Villasanta (în apropiere de Monza) au fost deschise, pata de petrol deversată în Lambro (afluent al lui Po) pornită din Monza traversând regiunile Milano şi Lodi, fiind ucise sute de animale, păsări în special.
• Tancul petrolier „Torrey Canyon” a naufragiat şi s–a rupt în două, în dreptul coastei de sud–vest a Angliei, cele phttp://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/03/pasare-in-petrol.jpgeste 100.000 tone de petrol brut scurse în mare omorând peste 20.000 de păsări acvatice.
• Naufragiul petrolierului „Erika”, în largul peninsulei Bretagne şi scufundarea petrolierului „Prestige” în golful Biscaya, în afara faptului că au provocat moartea a milioane de animale, au adus pagube considerabile atât turismului de pe coasta atlantică a Europei, cât şi industriei piscicole locale pe parcursul a câtorva ani.
• Din punct de vedere al numărului de victime, cel mai mare accident ecologic s–a produs în oraşul indian Bhopal, pe data 3 decembrie a anului 1984, când explozia produsă la uzina de pesticide din oraş a împrăştiat în aer 40 de tone de izocianat de metil, bilanţul tragic fiind de aproape 30.000 de morţi.
• Din punct de vedere al consecinţelor asupra mediului, cel mai notabil accident este naufragiul petrolierului american „Exxon Valdez”, în nordul Pacificului, la 24 martie 1989, când peste 40 de milioane de litri de petrol au infestat coastele Alaskăi şi ale nord–vestului Canadei, doar pagubele produse industriei piscicole fiind de ordinul sutelor de milioane de dolari.
• În 1999 s–au raportat 8.539 accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, devărsându–se 4,4 miliarde de litri de petrol.
• Cel mai celebru şi nefast accident ecologic este – şi sperăm să rămână – explozia reactorului numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, din 26 aprilie 1986, efectele dezastrului fiind şi astăzi vizibile, bilanţul celor ucişi de norul radioactiv degajat la Cernobîl fiind de aproape 150.000, afectând totodată, potrivit estimărilor ONU, viaţa şi sănătatea a 7 milioane de oameni.
• 14 dezastre climatice înregistrate în Statele Unite în 2009 au provocat daune de aproximativ 49 de miliarde de dolari, în total.
• Nu „doar poluare”, accidentală, ci ca adevărat dezastru ecologic e privit naufragiul amintitei nave „Prestige” din anul 2002, în apropierea coastelor din Galicia; în general deversările de produse petroliere, ca urmare a expunerii organismelor vii la compuşii chimici, având efecte dramatice asupra ecosistemelor marine, fiind afectate în primul rând speciile de păsări şi mamifere acvatice care trăiesc la suprafaţa apei, studii serioase demonstrând că se înregistrează în rândul acestora mai multe morţi „în timp” decât chiar în momentul producerii catastrofelor ecologice provocate de scurgerea petrolului din vasele avariate.

În dorinţa de a vedea care sunt urmările dezastrului provocat de „Prestige”, cercetătorii  spanioli au efectuat o serie de teste biochimice asupra pescăruşilor care trăiau pe malurile expuse deversării de petrol, pe care le–au comparat ulterior cu rezultatele testelor care au fost efectuate pe colonii de pescăruşi care nu au fost supuşi dezastrului.

La 17 luni după petrecerea accidentului, testele au relevat leziuni ale organelor interne vitale, rinichi şi ficat, mai ales în rândul păsărilor adulte, datorită faptului că acestea au fost expuse  contaminării o perioadă mai lungă de timp după deversare.

Ţiţeiul, care este insolubil în apă şi mult mai uşor decât ea, în cazurile fericite, este împiedicat să ajungă la mal, fie direct recuperat şi restocat  în rezervoarele neafectate, aflate pe vas, fie anihilat de efectul unor substanţe chimice, numite solvenţi, care sunt împrăştiate din elicopter pe suprafeţele afectate, fără a se şti însă cu exactitate care sunt efectele acestei „spălări”; dar, chiar şi aşa fiind, întotdeauna rămâne ţiţei care nu poate fi recuperat şi care rămâne la suprafaţa apei, întinzându–se rapid şi formând o pătură uleioasă, ce pluteşte multă vreme în larg, afectând fauna şi flora din preajmă.

• Un misterios incident chimic care a provocat niveluri ridicate de dioxid de sulf în Peninsula Crimeea dă fiori Ucrainei și vecinătății din Marea Neagră amintind de secretomania sovietică ce a învăluit catastrofa nucleară de la Cernobîl.

Toate şcolile din apropierea Crimeei au fost închise, au anunţat autorităţile din regiunea ucraineană Herson, situată la nord de peninsulă, după ce aproape 4.000 de persoane au fost evacuate către centre de îngrijire, după ce în ultimele două săptămâni localnicii s–au plâns de un miros înţepător în atmosferă şi de probleme respiratorii.

Au existat şi relatări despre apariţia unor pete uleioase pe maşini sau depuneri de culoare închisă.

Autorităţile locale sunt acuzate că ar fi încercat să muşamalizeze incidentul, sursa toxinelor părând a fi uzina chimică Krîmski Titan din oraşul Armiansk, care produce în special dioxid de titan, utilizat în industria chimică.

Emisiile atmosferice suspecte provenite de acolo s–au produs în noaptea de 23 spre 24 august, însă autoritățile le–au pus pe seama schimbărilor de temperatură care au antrenat o depăşire a normelor autorizate de dioxid de sulf.

A doua zi, mesaje evocând accese anormale de tuse şi iritarea ochilor au început să apară pe reţelele socializare.

În pofida mesajelor alarmante, autorităţile au ordonat evacuarea abia marţi, 4 septembrie, după un miting care a reunit circa 300 de persoane în faţa primăriei din Armiansk.

Deţinută în anii 2000 de oligarhul ucrainean Dmitri Firtaş, fabrica a fost transferată în administrarea unui grup rus după anexarea Crimeei de către Moscova în 2014.

Uzina utilizează un lac artificial pentru diluarea acidului sulfuric, dar de când Kievul a închis canalul de alimentare cu apă a Crimeii, nivelul lacului a scăzut, expunând şi mai mult zona la poluare chimică.

Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a calificat drept o „catastrofă ecologică” emisiile de la Armiansk şi a cerut crearea unei comisii internaţionale care să investigheze cazul acestei poluări.

• Incendierea a peste 600 puțuri de țiței din Kuweit de

către dictatorul irakian Saddam Hussein, în 1991.

Flăcările s–au menținut câteva luni, Golful fiind învelit într–un fum toxic.

Au început să cadă ploi negre, creându–se adevărate lacuri de petrol.

Vitele şi animalele au murit din cauza aerului combinat cu petrol.

• În 1978, Canalul Love, situat lângă Cascada Niagara, în nordul statului New York, avea câteva sute de case liniştite şi o şcoală, dar se întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice industriale care fuseseră îngropate în anii ’40 şi ’50 de o companie locală.

Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la suprafaţă în curţile oamenilor şi în pivniţe, practic în 1978, Canalul Love devenind un oraş–fantomă după ce toţi locuitorii au fost evacuaţi din cauza dezastrului ecologic.

• La 20 aprilie 2010, o explozie a zguduit platforma Deepwater Horizon, exploatată de British Petroleum (BP) în Golful Mexic, în urma deflagraţiei, 11 angajaţi şi–au pierdut viaţa, iar apele mării au fost poluate cu petrol.

Puţul Macondo, avariat în explozie, a fost colmatat abia după 87 de zile – aproape trei luni – timp în care în Golful Mexic s–au scurs nu mai puţin de 780 milioane de litri de ţiţei.

La doi ani de la cea mai gravă „maree neagră” din istorie, oamenii continuau să găsească delfini morţi eşuaţi pe plajă sau corali sufocaţi sub stratul de petrol.

Dezastrul a costat gigantul petrolier British Petroleum (BP) mai multe miliarde de dolari plătite ca penalităţi, cea mai mare amendă plătită vreodată de o companie.

• În aprilie 2010, secretarul ONU Ban Ki–Moon a călătorit în Asia Centrală, unde a găsit un cimitir de nave ruginite în mijlocul unui deşert care se întindea pe zeci de kilometri, în toate direcţiile, ce produce furtuni de nisip şi de sare ce omoară toate plantele şi are efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor

Acolo fusese Marea Aral, cât Irlanda de întinsă, odată al patrulea lac de pe Pământ, situat între Uzbekistan şi Kazakhstan, mare.

În anul 1960, oficialii ruși, mânați cu siguranță de cele mai bune intenții, au decis să devieze apa a numeroase râuri ce se vărsau în Marea Aral, în vederea realizării unor proiecte de irigare a plantaţiilor de bumbac şi a altor culturi, rezultatul final fiind distrugerea completă a ceea ce a fost cândva cea de–a patra mare interioară ca întindere din lume şi migraţia locuitorilor satelor de pescari de pe malul ei.

• La 10 iulie 1976, o explozie la o uzină chimică din nordul Italiei a împrăştiat un nor gros de dioxină care s–a aşezat peste orășelul Seveso.

Revista Time povesteşte că un fermier a văzut coada pisicii căzând, iar după două zile rămăsese doar scheletul din ea, pentru ca după patru zile au început să se îmbolnăvească oamenii, mai ales de o boală oribilă de piele, oraşul fiind evacuat.

Acum este din nou locuit, iar un parc imens a fost ridicat pe locul de unde a pornit contaminarea.

• Ani de zile locuitorii oraşului Minamata din Japonia au observat un comportament ciudat la animale, mai ales la pisicile de casă, felinele având convulsii bruşte, câteodată chiar aruncându–se în mare, oamenii numind–o „boala pisicii dansatoare”.

În 1956, s–a înregistrat primul caz de om bolnav de ceea ce a devenit cunoscut ca boala Minamata, simptomele incluzând convulsii, vorbire îngreunată, pierderea funcţiilor motorii şi mişcări incontrolabile ale membrelor.

După trei ani, o investigaţie a conchis că boala era rezultatul unei otrăviri industriale în Golful Minamata de către compania Chisso.

Producătorul de plastic arunca deşeurile în apă, contaminând–o cu cantităţi importante de mercur şi de metale grele, care au intrat în peştii consumaţi de oameni, mii de locuitori fiind afectaţi de această boală şi au murit. ( frag. Crima de mediu-Dr. Lucian Ciuchita)